vince
See also: Vince
Italian
Latin
Romanian
Pronunciation
- IPA(key): /ˈvint͡ʃe/
Verb
a vince (third-person singular present vince, past participle vins) 3rd conj.
- Archaic form of învinge (“to win; defeat”). (attested ca. 1491–1516 in the Hurmuzaki Psalter)[1]
Conjugation
conjugation of vince (third conjugation, past participle in -s)
| infinitive | a vince | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | vincând | ||||||
| past participle | vins | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | vinc | vinci | vince | vincem | vinceți | vinc | |
| imperfect | vinceam | vinceai | vincea | vinceam | vinceați | vinceau | |
| simple perfect | vinsei | vinseși | vinse | vinserăm | vinserăți | vinseră | |
| pluperfect | vinsesem | vinseseși | vinsese | vinseserăm | vinseserăți | vinseseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să vinc | să vinci | să vincă | să vincem | să vinceți | să vincă | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | vince | vinceți | |||||
| negative | nu vince | nu vinceți | |||||
References
- vince in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.