restitui

See also: restituí and restituì

Latin

Verb

restituī

  1. inflection of restituō:
    1. first-person singular perfect active indicative
    2. present passive infinitive

Portuguese

Verb

restitui

  1. inflection of restituir:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative

Romanian

Etymology

Borrowed from French restituer.

Verb

a restitui (third-person singular present restituie, past participle restituit) 4th conj.

  1. to restitute

Conjugation
    conjugation of restitui (fourth conjugation, no infix)
infinitive a restitui
gerund restituind
past participle restituit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present restitui restitui restituie restituim restituiți restituie
imperfect restituiam restituiai restituia restituiam restituiați restituiau
simple perfect restituii restituiși restitui restituirăm restituirăți restituiră
pluperfect restituisem restituiseși restituise restituiserăm restituiserăți restituiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să restitui să restitui să restituie să restituim să restituiți să restituie
imperative — tu — — voi —
affirmative restituie restituiți
negative nu restitui nu restituiți

References
  • restitui in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.