probi
Italian
Pronunciation
- IPA(key): /ˈprɔ.bi/
- Rhymes: -ɔbi
- Hyphenation: prò‧bi
Latin
Adjective
probī
- inflection of probus:
- nominative/vocative masculine plural
- genitive masculine/neuter singular
Romanian
Verb
a probi (third-person singular present probește, past participle probit) 4th conj.
- Obsolete form of proba.
Conjugation
conjugation of probi (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a probi | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | probind | ||||||
| past participle | probit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | probesc | probești | probește | probim | probiți | probesc | |
| imperfect | probeam | probeai | probea | probeam | probeați | probeau | |
| simple perfect | probii | probiși | probi | probirăm | probirăți | probiră | |
| pluperfect | probisem | probiseși | probise | probiserăm | probiserăți | probiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să probesc | să probești | să probească | să probim | să probiți | să probească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | probește | probiți | |||||
| negative | nu probi | nu probiți | |||||
References
- probi in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.