leșina

See also: lesina, Lesina, lésina, and lešina

Romanian

Etymology

Unknown. One theory proposes a Vulgar Latin *laesionāre, from Latin laesiō (“harm, injury”), with an original Romanian form presumably *leșuna (as with cășuna, mișuna, etc.), undergoing a change later (compare also tușina). Cf. also Latin lassō, lassāre ("to faint"). Another possibility is that it may be linked to Serbian lĭeșivati ("to faint"). [1]

Pronunciation
  • Audio(file)

Verb

a leșina (third-person singular present leșină, past participle leșinat) 1st conj.

  1. to faint

Conjugation
    conjugation of leșina (first conjugation, no infix)
infinitive a leșina
gerund leșinând
past participle leșinat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present leșin leșini leșină leșinăm leșinați leșină
imperfect leșinam leșinai leșina leșinam leșinați leșinau
simple perfect leșinai leșinași leșină leșinarăm leșinarăți leșinară
pluperfect leșinasem leșinaseși leșinase leșinaserăm leșinaserăți leșinaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să leșin să leșini să leșine să leșinăm să leșinați să leșine
imperative — tu — — voi —
affirmative leșină leșinați
negative nu leșina nu leșinați

Derived terms

References
  1. leșina in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.