institui

See also: instituí and instituì

Latin

Verb

īnstituī

  1. inflection of īnstituō:
    1. present passive infinitive
    2. first-person singular perfect active indicative

Portuguese

Verb

institui

  1. inflection of instituir:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative

Romanian

Etymology

Borrowed from French instituer, from Latin instituere.

Verb

a institui (third-person singular present instituie, past participle instituit) 4th conj.

  1. to institute

Conjugation
    conjugation of institui (fourth conjugation, no infix)
infinitive a institui
gerund instituind
past participle instituit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present institui institui instituie instituim instituiți instituie
imperfect instituiam instituiai instituia instituiam instituiați instituiau
simple perfect instituii instituiși institui instituirăm instituirăți instituiră
pluperfect instituisem instituiseși instituise instituiserăm instituiserăți instituiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să institui să institui să instituie să instituim să instituiți să instituie
imperative — tu — — voi —
affirmative instituie instituiți
negative nu institui nu instituiți
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.