vilegiatura
Romanian
Etymology
Borrowed from French villégiaturer.
Verb
a vilegiatura (third-person singular present vilegiaturează, past participle vilegiaturat) 1st conj.
- to travel on holiday
Conjugation
conjugation of vilegiatura (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a vilegiatura | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | vilegiaturând | ||||||
| past participle | vilegiaturat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | vilegiaturez | vilegiaturezi | vilegiaturează | vilegiaturăm | vilegiaturați | vilegiaturează | |
| imperfect | vilegiaturam | vilegiaturai | vilegiatura | vilegiaturam | vilegiaturați | vilegiaturau | |
| simple perfect | vilegiaturai | vilegiaturași | vilegiatură | vilegiaturarăm | vilegiaturarăți | vilegiaturară | |
| pluperfect | vilegiaturasem | vilegiaturaseși | vilegiaturase | vilegiaturaserăm | vilegiaturaserăți | vilegiaturaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să vilegiaturez | să vilegiaturezi | să vilegiatureze | să vilegiaturăm | să vilegiaturați | să vilegiatureze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | vilegiaturează | vilegiaturați | |||||
| negative | nu vilegiatura | nu vilegiaturați | |||||
References
- vilegiatura in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.