venitor

Latin

Verb

vēnītor

  1. second/third-person singular future passive imperative of vēneō

Romanian

Adjective

venitor m or n (feminine singular venitoare, masculine plural venitori, feminine and neuter plural venitoare)

  1. Obsolete form of viitor.

Declension
Declension of venitor
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative/
accusative 		indefinite venitor venitoare venitori venitoare
definite venitorul venitoarea venitorii venitoarele
genitive/
dative 		indefinite venitor venitoare venitori venitoare
definite venitorului venitoarei venitorilor venitoarelor

References
  • venitor in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.