utila

Esperanto

Etymology

Borrowed from Latin ūtilis, Italian utile, French utile and English utile.

Pronunciation
  • Audio(file)
  • IPA(key): [uˈtila]
  • Rhymes: -ila
  • Hyphenation: u‧ti‧la

Adjective

utila (accusative singular utilan, plural utilaj, accusative plural utilajn)

  1. useful

Derived terms

Romanian

Pronunciation
  • IPA(key): /uˈtila/

Adjective

utila

  1. definite nominative/accusative feminine singular of util

Etymology 2

Borrowed from French outiller.

Verb

a utila (third-person singular present utilează, past participle utilat) 1st conj.

  1. (transitive) to equip; to tool up
Conjugation
    conjugation of utila (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a utila
gerund utilând
past participle utilat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present utilez utilezi utilează utilăm utilați utilează
imperfect utilam utilai utila utilam utilați utilau
simple perfect utilai utilași utilă utilarăm utilarăți utilară
pluperfect utilasem utilaseși utilase utilaserăm utilaserăți utilaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să utilez să utilezi să utileze să utilăm să utilați să utileze
imperative — tu — — voi —
affirmative utilează utilați
negative nu utila nu utilați
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.