trăgător

Romanian

Etymology

From trage +‎ -tor.

Pronunciation
  • IPA(key): /trə.ɡəˈtor/

Noun

trăgător m (plural trăgători)

  1. firer, shooter; one who fires; marksman
  2. metal drawer

Declension
Declension of trăgător
singular plural
indefinite articulation definite articulation indefinite articulation definite articulation
nominative/accusative (un) trăgător trăgătorul (niște) trăgători trăgătorii
genitive/dative (unui) trăgător trăgătorului (unor) trăgători trăgătorilor
vocative trăgătorule trăgătorilor

Adjective

trăgător m or n (feminine singular trăgătoare, masculine plural trăgători, feminine and neuter plural trăgătoare)

  1. (of animals) drawing or pulling

Declension
Declension of trăgător
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative/
accusative 		indefinite trăgător trăgătoare trăgători trăgătoare
definite trăgătorul trăgătoarea trăgătorii trăgătoarele
genitive/
dative 		indefinite trăgător trăgătoare trăgători trăgătoare
definite trăgătorului trăgătoarei trăgătorilor trăgătoarelor
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.