terminație

Romanian

Etymology

Borrowed from Latin terminatio. Equivalent to termina +‎ -ție.

Pronunciation

IPA^(key): (prescribed) /ter.miˈna.t͡si.e/, (most common) /ter.miˈna.t͡sje/
Rhymes: -at͡sie
Hyphenation: ter‧mi‧na‧ți‧e

Noun

terminație f (plural terminații)

ending, end (final point in space)
terminație nervoasă ― nerve ending
(grammar) ending
Synonym: desinență

Declension

Declension of terminație

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) terminație	terminația	(niște) terminații	terminațiile
genitive/dative	(unei) terminații	terminației	(unor) terminații	terminațiilor
vocative	terminație, terminațio		terminațiilor

References

terminație in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)

This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.