temnița
Romanian
Etymology
From temniță.
Verb
a temnița (third-person singular present temnițează, past participle temnițat) 1st conj.
- to imprison
Conjugation
conjugation of temnița (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a temnița | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | temnițând | ||||||
| past participle | temnițat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | temnițez | temnițezi | temnițează | temnițăm | temnițați | temnițează | |
| imperfect | temnițam | temnițai | temnița | temnițam | temnițați | temnițau | |
| simple perfect | temnițai | temnițași | temniță | temnițarăm | temnițarăți | temnițară | |
| pluperfect | temnițasem | temnițaseși | temnițase | temnițaserăm | temnițaserăți | temnițaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să temnițez | să temnițezi | să temnițeze | să temnițăm | să temnițați | să temnițeze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | temnițează | temnițați | |||||
| negative | nu temnița | nu temnițați | |||||
References
- temnița in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.