tânji

See also: tánjí, tànjī, and tànjɨ̀

Romanian

Etymology

Borrowed from Old Church Slavonic тѫжити (tǫžiti), from тѫга (tǫga, “sadness, melancholy”), from Proto-Slavic *tǫga.

Pronunciation
  • IPA(key): [tɨnˈʒi]

Verb

a tânji (third-person singular present tânjește, past participle tânjit) 4th conj.

  1. to crave; to yearn, long or pine for

Conjugation
    conjugation of tânji (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a tânji
gerund tânjind
past participle tânjit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present tânjesc tânjești tânjește tânjim tânjiți tânjesc
imperfect tânjeam tânjeai tânjea tânjeam tânjeați tânjeau
simple perfect tânjii tânjiși tânji tânjirăm tânjirăți tânjiră
pluperfect tânjisem tânjiseși tânjise tânjiserăm tânjiserăți tânjiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să tânjesc să tânjești să tânjească să tânjim să tânjiți să tânjească
imperative — tu — — voi —
affirmative tânjește tânjiți
negative nu tânji nu tânjiți

Derived terms
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.