sumete

Italian

Verb

sumete

  1. inflection of sumere:
    1. second-person plural present indicative
    2. second-person plural imperative

Romanian

Etymology

Inherited from Latin summittere, present active infinitive of summittō.

Verb

a sumete (third-person singular present sumete, past participle sumes) 3rd conj.

  1. to roll up (one's sleeves, hem, etc)
    Synonym: sufleca
  2. to wring
    Synonym: suci

Conjugation
    conjugation of sumete (third conjugation, past participle in -s)
infinitive a sumete
gerund sumețând
past participle sumes
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present sumet sumeți sumete sumetem sumeteți sumet
imperfect sumeteam sumeteai sumetea sumeteam sumeteați sumeteau
simple perfect sumesei sumeseși sumese sumeserăm sumeserăți sumeseră
pluperfect sumesesem sumeseseși sumesese sumeseserăm sumeseserăți sumeseseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să sumet să sumeți să sumeată să sumetem să sumeteți să sumeată
imperative — tu — — voi —
affirmative sumete sumeteți
negative nu sumete nu sumeteți
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.