subroga

See also: subrogá

Catalan

Verb

subroga

  1. inflection of subrogar:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative

Latin

Verb

subrogā

  1. second-person singular present active imperative of subrogō

Romanian

Etymology

Borrowed from French subroger, from Latin subrogare.

Verb

a subroga (third-person singular present subrogă, past participle subrogat) 1st conj.

  1. to subrogate

Conjugation
    conjugation of subroga (first conjugation, no infix)
infinitive a subroga
gerund subrogând
past participle subrogat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present subrog subrogi subrogă subrogăm subrogați subrogă
imperfect subrogam subrogai subroga subrogam subrogați subrogau
simple perfect subrogai subrogași subrogă subrogarăm subrogarăți subrogară
pluperfect subrogasem subrogaseși subrogase subrogaserăm subrogaserăți subrogaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să subrog să subrogi să subroge să subrogăm să subrogați să subroge
imperative — tu — — voi —
affirmative subrogă subrogați
negative nu subroga nu subrogați

Spanish

Verb

subroga

  1. inflection of subrogar:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.