strămoși
Romanian
Etymology
From strămoș.
Verb
a strămoși (third-person singular present strămoșește, past participle strămoșit) 4th conj.
- to inherit
Conjugation
conjugation of strămoși (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a strămoși | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | strămoșind | ||||||
| past participle | strămoșit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | strămoșesc | strămoșești | strămoșește | strămoșim | strămoșiți | strămoșesc | |
| imperfect | strămoșeam | strămoșeai | strămoșea | strămoșeam | strămoșeați | strămoșeau | |
| simple perfect | strămoșii | strămoșiși | strămoși | strămoșirăm | strămoșirăți | strămoșiră | |
| pluperfect | strămoșisem | strămoșiseși | strămoșise | strămoșiserăm | strămoșiserăți | strămoșiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să strămoșesc | să strămoșești | să strămoșească | să strămoșim | să strămoșiți | să strămoșească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | strămoșește | strămoșiți | |||||
| negative | nu strămoși | nu strămoșiți | |||||
References
- strămoși in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.