strâmbătăți
Romanian
Etymology
From strâmbătate.
Verb
a strâmbătăți (third-person singular present strâmbătățește, past participle strâmbătățit) 4th conj.
- to wrong
Conjugation
conjugation of strâmbătăți (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a strâmbătăți | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | strâmbătățind | ||||||
| past participle | strâmbătățit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | strâmbătățesc | strâmbătățești | strâmbătățește | strâmbătățim | strâmbătățiți | strâmbătățesc | |
| imperfect | strâmbătățeam | strâmbătățeai | strâmbătățea | strâmbătățeam | strâmbătățeați | strâmbătățeau | |
| simple perfect | strâmbătății | strâmbătățiși | strâmbătăți | strâmbătățirăm | strâmbătățirăți | strâmbătățiră | |
| pluperfect | strâmbătățisem | strâmbătățiseși | strâmbătățise | strâmbătățiserăm | strâmbătățiserăți | strâmbătățiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să strâmbătățesc | să strâmbătățești | să strâmbătățească | să strâmbătățim | să strâmbătățiți | să strâmbătățească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | strâmbătățește | strâmbătățiți | |||||
| negative | nu strâmbătăți | nu strâmbătățiți | |||||
References
- strâmbătăți in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.