stinchi
Italian
Romanian
Verb
a stinchi (third-person singular present stinchește, past participle stinchit) 4th conj.
- Obsolete form of stâmpi.
Conjugation
conjugation of stinchi (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive | a stinchi | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | stinchind | ||||||
past participle | stinchit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | stinchesc | stinchești | stinchește | stinchim | stinchiți | stinchesc | |
imperfect | stincheam | stincheai | stinchea | stincheam | stincheați | stincheau | |
simple perfect | stinchii | stinchiși | stinchi | stinchirăm | stinchirăți | stinchiră | |
pluperfect | stinchisem | stinchiseși | stinchise | stinchiserăm | stinchiserăți | stinchiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să stinchesc | să stinchești | să stinchească | să stinchim | să stinchiți | să stinchească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | stinchește | stinchiți | |||||
negative | nu stinchi | nu stinchiți |
References
- stinchi in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.