spinteca

Romanian

Etymology

Inherited from Vulgar Latin *expanticāre (“to burst”) (compare Aromanian spãntic, spãnticari, Venetian spantegar (“to bust; scatter, sprinkle”), Calabrian spantecare (“to open”), Abruzzese spandecà (“annoy, bother, torture”), from Latin pantices (“bowels”), plural of pantex; cf. pântece.

Pronunciation
  • Audio(file)

Verb

a spinteca (third-person singular present spintecă, past participle spintecat) 1st conj.

  1. to rip, split, cleave, rend, cut
    Synonym: despica

Conjugation
    conjugation of spinteca (first conjugation, no infix)
infinitive a spinteca
gerund spintecând
past participle spintecat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present spintec spinteci spintecă spintecăm spintecați spintecă
imperfect spintecam spintecai spinteca spintecam spintecați spintecau
simple perfect spintecai spintecași spintecă spintecarăm spintecarăți spintecară
pluperfect spintecasem spintecaseși spintecase spintecaserăm spintecaserăți spintecaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să spintec să spinteci să spintece să spintecăm să spintecați să spintece
imperative — tu — — voi —
affirmative spintecă spintecați
negative nu spinteca nu spintecați

Derived terms
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.