scrâșni
Romanian
Etymology
Borrowed from Bulgarian скърша (skǎrša) or Serbo-Croatian skršiti (“to crush”).
Verb
a scrâșni (third-person singular present scrâșnește, past participle scrâșnit) 4th conj.
- to gnash, to grit one's teeth
Conjugation
conjugation of scrâșni (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a scrâșni | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | scrâșnind | ||||||
| past participle | scrâșnit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | scrâșnesc | scrâșnești | scrâșnește | scrâșnim | scrâșniți | scrâșnesc | |
| imperfect | scrâșneam | scrâșneai | scrâșnea | scrâșneam | scrâșneați | scrâșneau | |
| simple perfect | scrâșnii | scrâșniși | scrâșni | scrâșnirăm | scrâșnirăți | scrâșniră | |
| pluperfect | scrâșnisem | scrâșniseși | scrâșnise | scrâșniserăm | scrâșniserăți | scrâșniseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să scrâșnesc | să scrâșnești | să scrâșnească | să scrâșnim | să scrâșniți | să scrâșnească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | scrâșnește | scrâșniți | |||||
| negative | nu scrâșni | nu scrâșniți | |||||
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.