regurgita
Portuguese
Verb
regurgita
- inflection of regurgitar:
- third-person singular present indicative
- second-person singular imperative
Romanian
Etymology
Borrowed from French régurgiter.
Pronunciation
- IPA(key): /re.ɡur.d͡ʒiˈta/
Verb
a regurgita (third-person singular present regurgitează, past participle regurgitat) 1st conj.
- to regurgitate
Conjugation
conjugation of regurgita (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a regurgita | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | regurgitând | ||||||
| past participle | regurgitat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | regurgitez | regurgitezi | regurgitează | regurgităm | regurgitați | regurgitează | |
| imperfect | regurgitam | regurgitai | regurgita | regurgitam | regurgitați | regurgitau | |
| simple perfect | regurgitai | regurgitași | regurgită | regurgitarăm | regurgitarăți | regurgitară | |
| pluperfect | regurgitasem | regurgitaseși | regurgitase | regurgitaserăm | regurgitaserăți | regurgitaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să regurgitez | să regurgitezi | să regurgiteze | să regurgităm | să regurgitați | să regurgiteze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | regurgitează | regurgitați | |||||
| negative | nu regurgita | nu regurgitați | |||||
Further reading
- regurgita in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)
Spanish
Verb
regurgita
- inflection of regurgitar:
- third-person singular present indicative
- second-person singular imperative
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.