recapitula

See also: recapitulá and récapitula

Latin

Verb

recapitulā

  1. second-person singular present active imperative of recapitulō

Portuguese

Verb

recapitula

  1. inflection of recapitular:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative

Romanian

Etymology

Borrowed from French récapituler.

Verb

a recapitula (third-person singular present recapitulează, past participle recapitulat) 1st conj.

  1. to recapitulate

Conjugation
    conjugation of recapitula (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a recapitula
gerund recapitulând
past participle recapitulat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present recapitulez recapitulezi recapitulează recapitulăm recapitulați recapitulează
imperfect recapitulam recapitulai recapitula recapitulam recapitulați recapitulau
simple perfect recapitulai recapitulași recapitulă recapitularăm recapitularăți recapitulară
pluperfect recapitulasem recapitulaseși recapitulase recapitulaserăm recapitulaserăți recapitulaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să recapitulez să recapitulezi să recapituleze să recapitulăm să recapitulați să recapituleze
imperative — tu — — voi —
affirmative recapitulează recapitulați
negative nu recapitula nu recapitulați

Spanish

Verb

recapitula

  1. inflection of recapitular:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.