pronostica

See also: pronosticá

Catalan

Verb

pronostica

  1. inflection of pronosticar:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative

Italian

Verb

pronostica

  1. inflection of pronosticare:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative

Anagrams

Romanian

Etymology

Borrowed from French pronostiquer.

Verb

a pronostica (third-person singular present pronostichează, past participle pronosticat) 1st conj.

  1. to prognosticate

Conjugation
    conjugation of pronostica (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a pronostica
gerund pronosticând
past participle pronosticat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present pronostichez pronostichezi pronostichează pronosticăm pronosticați pronostichează
imperfect pronosticam pronosticai pronostica pronosticam pronosticați pronosticau
simple perfect pronosticai pronosticași pronostică pronosticarăm pronosticarăți pronosticară
pluperfect pronosticasem pronosticaseși pronosticase pronosticaserăm pronosticaserăți pronosticaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să pronostichez să pronostichezi să pronosticheze să pronosticăm să pronosticați să pronosticheze
imperative — tu — — voi —
affirmative pronostichează pronosticați
negative nu pronostica nu pronosticați

Spanish

Verb

pronostica

  1. inflection of pronosticar:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.