prihăni
Romanian
Etymology
From prihană.
Verb
a prihăni (third-person singular present prihănește, past participle prihănit) 4th conj.
- (obsolete) to accuse
Conjugation
conjugation of prihăni (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a prihăni | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | prihănind | ||||||
| past participle | prihănit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | prihănesc | prihănești | prihănește | prihănim | prihăniți | prihănesc | |
| imperfect | prihăneam | prihăneai | prihănea | prihăneam | prihăneați | prihăneau | |
| simple perfect | prihănii | prihăniși | prihăni | prihănirăm | prihănirăți | prihăniră | |
| pluperfect | prihănisem | prihăniseși | prihănise | prihăniserăm | prihăniserăți | prihăniseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să prihănesc | să prihănești | să prihănească | să prihănim | să prihăniți | să prihănească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | prihănește | prihăniți | |||||
| negative | nu prihăni | nu prihăniți | |||||
References
- prihăni in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.