pipăi

Romanian

Etymology

Borrowed from Old Church Slavonic пипати (pipati).

Verb

a pipăi (third-person singular present pipăie, past participle pipăit) 4th conj.

  1. to touch, feel, to examine using one's hands

Conjugation
    conjugation of pipăi (fourth conjugation, no infix)
infinitive a pipăi
gerund pipăind
past participle pipăit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present pipăi pipăi pipăie pipăim pipăiți pipăie
imperfect pipăiam pipăiai pipăia pipăiam pipăiați pipăiau
simple perfect pipăii pipăiși pipăi pipăirăm pipăirăți pipăiră
pluperfect pipăisem pipăiseși pipăise pipăiserăm pipăiserăți pipăiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să pipăi să pipăi să pipăie să pipăim să pipăiți să pipăie
imperative — tu — — voi —
affirmative pipăie pipăiți
negative nu pipăi nu pipăiți

References
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.