pingeli
Romanian
Etymology
From pingea.
Verb
a pingeli (third-person singular present pingelește, past participle pingelit) 4th conj.
- to sole
Conjugation
conjugation of pingeli (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive | a pingeli | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | pingelind | ||||||
past participle | pingelit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | pingelesc | pingelești | pingelește | pingelim | pingeliți | pingelesc | |
imperfect | pingeleam | pingeleai | pingelea | pingeleam | pingeleați | pingeleau | |
simple perfect | pingelii | pingeliși | pingeli | pingelirăm | pingelirăți | pingeliră | |
pluperfect | pingelisem | pingeliseși | pingelise | pingeliserăm | pingeliserăți | pingeliseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să pingelesc | să pingelești | să pingelească | să pingelim | să pingeliți | să pingelească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | pingelește | pingeliți | |||||
negative | nu pingeli | nu pingeliți |
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.