patenta

See also: patentá

Catalan

Verb

patenta

  1. inflection of patentar:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative

Norwegian Bokmål

Alternative forms

Noun

patenta n

  1. definite plural of patent

Norwegian Nynorsk

Noun

patenta n

  1. definite plural of patent

Romanian

Etymology

Borrowed from French patenter or German patentieren.

Verb

a patenta (third-person singular present patentează, past participle patentat) 1st conj.

  1. to patent (an invention)

Conjugation
    conjugation of patenta (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a patenta
gerund patentând
past participle patentat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present patentez patentezi patentează patentăm patentați patentează
imperfect patentam patentai patenta patentam patentați patentau
simple perfect patentai patentași patentă patentarăm patentarăți patentară
pluperfect patentasem patentaseși patentase patentaserăm patentaserăți patentaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să patentez să patentezi să patenteze să patentăm să patentați să patenteze
imperative — tu — — voi —
affirmative patentează patentați
negative nu patenta nu patentați

Spanish

Verb

patenta

  1. inflection of patentar:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.