oxigena

See also: oxigená

Catalan

Verb

oxigena

  1. inflection of oxigenar:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative

Portuguese

Verb

oxigena

  1. inflection of oxigenar:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative

Romanian

Etymology

Borrowed from French oxygéner.

Verb

a oxigena (third-person singular present oxigenează, past participle oxigenat) 1st conj.

  1. to oxygenate

Conjugation
    conjugation of oxigena (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a oxigena
gerund oxigenând
past participle oxigenat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present oxigenez oxigenezi oxigenează oxigenăm oxigenați oxigenează
imperfect oxigenam oxigenai oxigena oxigenam oxigenați oxigenau
simple perfect oxigenai oxigenași oxigenă oxigenarăm oxigenarăți oxigenară
pluperfect oxigenasem oxigenaseși oxigenase oxigenaserăm oxigenaserăți oxigenaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să oxigenez să oxigenezi să oxigeneze să oxigenăm să oxigenați să oxigeneze
imperative — tu — — voi —
affirmative oxigenează oxigenați
negative nu oxigena nu oxigenați

Spanish

Verb

oxigena

  1. inflection of oxigenar:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.