orbecăi
Romanian
Etymology
From an earlier orbeca, from orb or possibly from a Vulgar Latin root *orbicāre, from Latin orbus.
Verb
a orbecăi (third-person singular present orbecăiește, past participle orbecăit) 4th conj.
Conjugation
conjugation of orbecăi (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a orbecăi | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | orbecăind | ||||||
| past participle | orbecăit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | orbecăiesc | orbecăiești | orbecăiește | orbecăim | orbecăiți | orbecăiesc | |
| imperfect | orbecăiam | orbecăiai | orbecăia | orbecăiam | orbecăiați | orbecăiau | |
| simple perfect | orbecăii | orbecăiși | orbecăi | orbecăirăm | orbecăirăți | orbecăiră | |
| pluperfect | orbecăisem | orbecăiseși | orbecăise | orbecăiserăm | orbecăiserăți | orbecăiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să orbecăiesc | să orbecăiești | să orbecăiască | să orbecăim | să orbecăiți | să orbecăiască | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | orbecăiește | orbecăiți | |||||
| negative | nu orbecăi | nu orbecăiți | |||||
Related terms
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.