oblici
Latin
Adjective
oblīcī
- inflection of oblīcus:
- nominative/vocative masculine plural
- genitive masculine/neuter singular
Romanian
Etymology
Borrowed from Old Church Slavonic обличити (obličiti).
Verb
a oblici (third-person singular present oblicește, past participle oblicit) 4th conj.
Conjugation
conjugation of oblici (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a oblici | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | oblicind | ||||||
| past participle | oblicit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | oblicesc | oblicești | oblicește | oblicim | obliciți | oblicesc | |
| imperfect | obliceam | obliceai | oblicea | obliceam | obliceați | obliceau | |
| simple perfect | oblicii | obliciși | oblici | oblicirăm | oblicirăți | obliciră | |
| pluperfect | oblicisem | obliciseși | oblicise | obliciserăm | obliciserăți | obliciseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să oblicesc | să oblicești | să oblicească | să oblicim | să obliciți | să oblicească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | oblicește | obliciți | |||||
| negative | nu oblici | nu obliciți | |||||
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.