număra

• IPA^(key): /nu.mə.ˈra/
• Rhymes: -a
• Hyphenation: nu‧mă‧ra

• Audio

  (file)

Inherited from Latin numerāre, present active infinitive of numerō.

a număra (third-person singular present numără, past participle numărat) 1st conj.

1. to count
2. to number
3. to calculate, compute

   Synonym: socoti

4. to reckon, consider

• numărare
• numărătoare
• numărător

• număr

Inherited from Latin nomināre, present active infinitive of nominō.[1] Doublet of nomina, a later borrowing which has itself become archaic today.

a număra (third-person singular present numără, past participle numărat) 1st conj.

1. (obsolete) to name

   Synonym: numi

2. (obsolete) to read

   Synonym: citi

   • 16th century, Codicele Voronețean:

     Deaci numărâ ghiemonu cartiea și înntrebâ, diîntru care despusu iaste, și sciu că diîn Chilichiiea iaste, se audză, dziise, căndu clevetnicii tăi veînri-voru.

     So the hegemon reads the letter and asks, from wich land is it, and he knew that it is from Cilicia, to hear, he said, when your slanderers will come.

   • 1700, Anonymus Caransebesiensis:

     Numĕr. Numero. Lego.

     Numĕr. I count. I read.

• nume