maimuța
Romanian
Verb
a maimuța (third-person singular present maimuțează, past participle maimuțat) 1st conj.
- Obsolete form of maimuți.
Conjugation
conjugation of maimuța (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a maimuța | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | maimuțând | ||||||
| past participle | maimuțat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | maimuțez | maimuțezi | maimuțează | maimuțăm | maimuțați | maimuțează | |
| imperfect | maimuțam | maimuțai | maimuța | maimuțam | maimuțați | maimuțau | |
| simple perfect | maimuțai | maimuțași | maimuță | maimuțarăm | maimuțarăți | maimuțară | |
| pluperfect | maimuțasem | maimuțaseși | maimuțase | maimuțaserăm | maimuțaserăți | maimuțaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să maimuțez | să maimuțezi | să maimuțeze | să maimuțăm | să maimuțați | să maimuțeze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | maimuțează | maimuțați | |||||
| negative | nu maimuța | nu maimuțați | |||||
References
- maimuța in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.