mântui

Romanian

Etymology

Borrowed from Hungarian ment.

Pronunciation
  • IPA(key): /mɨn.tuˈi/
  • Hyphenation: mân‧tu‧i

Verb

a mântui (third-person singular present mântuie, past participle mântuit) 4th conj. (popular)

  1. to free, liberate
    Synonym: elibera
  2. to save
    Synonym: salva
  3. to redeem
    Synonym: răscumpăra
  4. to finish
    Synonyms: termina, sfârși, isprăvi

Conjugation
    conjugation of mântui (fourth conjugation, no infix)
infinitive a mântui
gerund mântuind
past participle mântuit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present mântui mântui mântuie mântuim mântuiți mântuie
imperfect mântuiam mântuiai mântuia mântuiam mântuiați mântuiau
simple perfect mântuii mântuiși mântui mântuirăm mântuirăți mântuiră
pluperfect mântuisem mântuiseși mântuise mântuiserăm mântuiserăți mântuiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să mântui să mântui să mântuie să mântuim să mântuiți să mântuie
imperative — tu — — voi —
affirmative mântuie mântuiți
negative nu mântui nu mântuiți
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.