jugula

English

Noun

jugula

  1. plural of jugulum

French

Verb

jugula

  1. third-person singular past historic of juguler

Latin

Verb

jugulā

  1. second-person singular present active imperative of jugulō

Romanian

Etymology

Borrowed from French juguler, from Latin jugulare.

Verb

a jugula (third-person singular present jugulează, past participle jugulat) 1st conj.

  1. to choke, to strangle
  2. to stamp out

Conjugation
    conjugation of jugula (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a jugula
gerund jugulând
past participle jugulat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present jugulez jugulezi jugulează jugulăm jugulați jugulează
imperfect jugulam jugulai jugula jugulam jugulați jugulau
simple perfect jugulai jugulași jugulă jugularăm jugularăți jugulară
pluperfect jugulasem jugulaseși jugulase jugulaserăm jugulaserăți jugulaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să jugulez să jugulezi să juguleze să jugulăm să jugulați să juguleze
imperative — tu — — voi —
affirmative jugulează jugulați
negative nu jugula nu jugulați
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.