intriga
See also: intrigá
Catalan
Etymology 1
Deverbal from intrigar.
Derived terms
Etymology 2
See the etymology of the corresponding lemma form.
Verb
intriga
- inflection of intrigar:
- third-person singular present indicative
- second-person singular imperative
Further reading
- “intriga” in Diccionari de la llengua catalana, segona edició, Institut d’Estudis Catalans.
Cebuano
Etymology
Borrowed from Spanish intriga (“intrigue”), from French intrigue, from Italian intricare, from Latin intrīcō (“I entangle, perplex, embarrass”).
Pronunciation
- Hyphenation: in‧tri‧ga
Derived terms
Italian
Verb
intriga
- inflection of intrigare:
- third-person singular present indicative
- second-person singular imperative
Portuguese
Pronunciation
- (Brazil) IPA(key): /ĩˈtɾi.ɡɐ/
- (Southern Brazil) IPA(key): /ĩˈtɾi.ɡa/
- (Portugal) IPA(key): /ĩˈtɾi.ɡɐ/ [ĩˈtɾi.ɣɐ]
- (Brazil)
Audio (file) - Hyphenation: in‧tri‧ga
Noun
intriga f (plural intrigas)
- intrigue (a complicated or clandestine plot or scheme intended to effect some purpose by secret artifice)
Verb
intriga
- inflection of intrigar:
- third-person singular present indicative
- second-person singular imperative
References
- “intriga” in Dicionário infopédia da Língua Portuguesa. Porto: Porto Editora, 2003–2024.
Romanian
Verb
a intriga (third-person singular present intrigă, past participle intrigat) 1st conj.
- to intrigue
Conjugation
conjugation of intriga (first conjugation, no infix)
infinitive | a intriga | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | intrigând | ||||||
past participle | intrigat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | intrig | intrigi | intrigă | intrigăm | intrigați | intrigă | |
imperfect | intrigam | intrigai | intriga | intrigam | intrigați | intrigau | |
simple perfect | intrigai | intrigași | intrigă | intrigarăm | intrigarăți | intrigară | |
pluperfect | intrigasem | intrigaseși | intrigase | intrigaserăm | intrigaserăți | intrigaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să intrig | să intrigi | să intrige | să intrigăm | să intrigați | să intrige | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | intrigă | intrigați | |||||
negative | nu intriga | nu intrigați |
Serbo-Croatian
Pronunciation
- IPA(key): /ǐntriːɡa/
- Hyphenation: in‧tri‧ga
Spanish
Pronunciation
- IPA(key): /inˈtɾiɡa/ [ĩn̪ˈt̪ɾi.ɣ̞a]
- Rhymes: -iɡa
- Syllabification: in‧tri‧ga
Etymology 1
Deverbal from intrigar.
Verb
intriga
- inflection of intrigar:
- third-person singular present indicative
- second-person singular imperative
Further reading
- “intriga”, in Diccionario de la lengua española, Vigésima tercera edición, Real Academia Española, 2014
Tagalog
Pronunciation
- IPA(key): /ʔinˈtɾiɡa/, [ʔɪnˈtɾi.ɣɐ]
- Hyphenation: in‧tri‧ga
Noun
intriga (Baybayin spelling ᜁᜈ᜔ᜆ᜔ᜇᜒᜄ)
- intrigue; machination; clandestine scheme
- Synonym: pakana
- (colloquial) scandalous gossip or rumors (usually on celebrities)
Derived terms
- intrigahin
- mang-intriga
Etymology 2
See entrega.
Further reading
- “intriga”, in Pambansang Diksiyonaryo | Diksiyonaryo.ph, Manila, 2018
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.