intona

Finnish

Noun

intona

  1. essive singular of into

Anagrams

Italian

Verb

intona

  1. inflection of intonare:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative

Anagrams

Latin

Verb

intonā

  1. second-person singular present active imperative of intonō

Romanian

Etymology

Borrowed from Italian intonare.

Verb

a intona (third-person singular present -ă, past participle intonat) 1st conj.

  1. to start to sing

Conjugation
    conjugation of intona (first conjugation, no infix)
infinitive a intona
gerund intonând
past participle intonat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present inton intoni intonă intonăm intonați intonă
imperfect intonam intonai intona intonam intonați intonau
simple perfect intonai intonași intonă intonarăm intonarăți intonară
pluperfect intonasem intonaseși intonase intonaserăm intonaserăți intonaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să inton să intoni să intone să intonăm să intonați să intone
imperative — tu — — voi —
affirmative intonă intonați
negative nu intona nu intonați
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.