indexa

See also: indexá

French

Pronunciation

Verb

indexa

  1. third-person singular past historic of indexer

Portuguese

Verb

indexa

  1. inflection of indexar:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative

Romanian

Etymology

Borrowed from French indexer.

Verb

a indexa (third-person singular present indexează, past participle indexat) 1st conj.

  1. to index

Conjugation
    conjugation of indexa (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a indexa
gerund indexând
past participle indexat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present indexez indexezi indexează indexăm indexați indexează
imperfect indexam indexai indexa indexam indexați indexau
simple perfect indexai indexași indexă indexarăm indexarăți indexară
pluperfect indexasem indexaseși indexase indexaserăm indexaserăți indexaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să indexez să indexezi să indexeze să indexăm să indexați să indexeze
imperative — tu — — voi —
affirmative indexează indexați
negative nu indexa nu indexați

Spanish

Verb

indexa

  1. inflection of indexar:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.