gâmba

See also: gamba, gambá, and gambă

Romanian

Etymology

Uncertain. Possibly ultimately from Late Latin gamba (“leg”), from Ancient Greek κάμπη (kámpē), or an alteration of găbui, which has the same meaning.

Pronunciation
  • IPA(key): /ɡɨmˈba/

Verb

a gâmba (third-person singular present gâmbă, past participle gâmbat) 1st conj.

  1. to take by surprise, surprise, grab, catch
    Synonyms: surprinde, apuca, prinde, găbui

Conjugation
    conjugation of gâmba (first conjugation, no infix)
infinitive a gâmba
gerund gâmbând
past participle gâmbat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present gâmb gâmbi gâmbă gâmbăm gâmbați gâmbă
imperfect gâmbam gâmbai gâmba gâmbam gâmbați gâmbau
simple perfect gâmbai gâmbași gâmbă gâmbarăm gâmbarăți gâmbară
pluperfect gâmbasem gâmbaseși gâmbase gâmbaserăm gâmbaserăți gâmbaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să gâmb să gâmbi să gâmbe să gâmbăm să gâmbați să gâmbe
imperative — tu — — voi —
affirmative gâmbă gâmbați
negative nu gâmba nu gâmbați
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.