finisa

Romanian

Etymology

Borrowed from French finir, from Latin finire.

Pronunciation
  • IPA(key): /finiˈsa/

Verb

a finisa (third-person singular present finisează, past participle finisat) 1st conj.

  1. to finish
    Synonym: termina

Conjugation
    conjugation of finisa (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a finisa
gerund finisând
past participle finisat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present finisez finisezi finisează finisăm finisați finisează
imperfect finisam finisai finisa finisam finisați finisau
simple perfect finisai finisași finisă finisarăm finisarăți finisară
pluperfect finisasem finisaseși finisase finisaserăm finisaserăți finisaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să finisez să finisezi să finiseze să finisăm să finisați să finiseze
imperative — tu — — voi —
affirmative finisează finisați
negative nu finisa nu finisați
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.