fărâmă

See also: fărâma

Romanian

Etymology

Aphetic form of sfărâmă,[1] possibly from Albanian thërrime,[2] or a substratum term cognate to it. Alternatively from the verb fărâma.[3]

Pronunciation
  • Audio(file)

Noun

fărâmă f (plural fărâme)

  1. small piece
  2. crumb

Declension
Declension of fărâmă
singular plural
indefinite articulation definite articulation indefinite articulation definite articulation
nominative/accusative (o) fărâmă fărâma (niște) fărâme fărâmele
genitive/dative (unei) fărâme fărâmei (unor) fărâme fărâmelor
vocative fărâmă, fărâmo fărâmelor

See also

References
  1. Alexandru Ciorănescu, Dicționarul etimologic român, s.v. "fărâmă", (Tenerife: Universidad de la Laguna, 1958-66).
  2. Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, s.v. "fărâmă", Univers Enciclopedic, 1998.
  3. fărâmă in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.