eviscera

See also: eviscerá and éviscéra

Italian

Verb

eviscera

  1. inflection of eviscerare:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative

Anagrams

Romanian

Etymology

Borrowed from French éviscérer.

Verb

a eviscera (third-person singular present eviscerează, past participle eviscerat) 1st conj.

  1. to eviscerate

Conjugation
    conjugation of eviscera (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a eviscera
gerund eviscerând
past participle eviscerat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present eviscerez eviscerezi eviscerează eviscerăm eviscerați eviscerează
imperfect evisceram eviscerai eviscera evisceram eviscerați eviscerau
simple perfect eviscerai eviscerași evisceră eviscerarăm eviscerarăți eviscerară
pluperfect eviscerasem evisceraseși eviscerase evisceraserăm evisceraserăți evisceraseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să eviscerez să eviscerezi să eviscereze să eviscerăm să eviscerați să eviscereze
imperative — tu — — voi —
affirmative eviscerează eviscerați
negative nu eviscera nu eviscerați

Spanish

Verb

eviscera

  1. inflection of eviscerar:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.