devora

See also: devorá, dévora, and devorà

Catalan

Verb

devora

  1. inflection of devorar:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative

Latin

Verb

dēvorā

  1. second-person singular present active imperative of dēvorō

d

Portuguese

Verb

devora

  1. inflection of devorar:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative

Romanian

Etymology

Borrowed from French dévorer, from Latin devorare.

Verb

a devora (third-person singular present devorează, past participle devorat) 1st conj.

  1. to devour

Conjugation
    conjugation of devora (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a devora
gerund devorând
past participle devorat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present devorez devorezi devorează devorăm devorați devorează
imperfect devoram devorai devora devoram devorați devorau
simple perfect devorai devorași devoră devorarăm devorarăți devorară
pluperfect devorasem devoraseși devorase devoraserăm devoraserăți devoraseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să devorez să devorezi să devoreze să devorăm să devorați să devoreze
imperative — tu — — voi —
affirmative devorează devorați
negative nu devora nu devorați

Spanish

Verb

devora

  1. inflection of devorar:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.