deversa

See also: déversa

Latin

Participle

dēversa

  1. inflection of dēversus:
    1. nominative/vocative feminine singular
    2. nominative/accusative/nominative neuter plural

Participle

dēversā

  1. ablative feminine singular of dēversus

Romanian

Etymology

Borrowed from French déverser.

Verb

a deversa (third-person singular present deversează, past participle deversat) 1st conj.

  1. to spill

Conjugation
    conjugation of deversa (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a deversa
gerund deversând
past participle deversat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present deversez deversezi deversează deversăm deversați deversează
imperfect deversam deversai deversa deversam deversați deversau
simple perfect deversai deversași deversă deversarăm deversarăți deversară
pluperfect deversasem deversaseși deversase deversaserăm deversaserăți deversaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să deversez să deversezi să deverseze să deversăm să deversați să deverseze
imperative — tu — — voi —
affirmative deversează deversați
negative nu deversa nu deversați
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.