detecta

See also: detectá, détecta, and detectà

Catalan

Verb

detecta

  1. inflection of detectar:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative

Latin

Participle

dētēcta

  1. inflection of dētēctus:
    1. nominative/vocative feminine singular
    2. nominative/accusative/vocative neuter plural

Participle

dētēctā

  1. ablative feminine singular of dētēctus

Portuguese

Verb

detecta

  1. inflection of detectar:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative

Romanian

Etymology

Borrowed from French détecter.

Verb

a detecta (third-person singular present detectează, past participle detectat) 1st conj.

  1. to detect

Conjugation
    conjugation of detecta (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a detecta
gerund detectând
past participle detectat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present detectez detectezi detectează detectăm detectați detectează
imperfect detectam detectai detecta detectam detectați detectau
simple perfect detectai detectași detectă detectarăm detectarăți detectară
pluperfect detectasem detectaseși detectase detectaserăm detectaserăți detectaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să detectez să detectezi să detecteze să detectăm să detectați să detecteze
imperative — tu — — voi —
affirmative detectează detectați
negative nu detecta nu detectați

Spanish

Verb

detecta

  1. inflection of detectar:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.