destructura

See also: déstructura

Latin

Participle

dēstrūctūra

  1. inflection of dēstrūctūrus:
    1. nominative/vocative feminine singular
    2. nominative/accusative/vocative neuter plural

Participle

dēstrūctūrā

  1. ablative feminine singular of dēstrūctūrus

Romanian

Etymology

From des- +‎ structura.

Verb

a destructura (third-person singular present destructurează, past participle destructurat) 1st conj.

  1. to destructure

Conjugation
    conjugation of destructura (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a destructura
gerund destructurând
past participle destructurat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present destructurez destructurezi destructurează destructurăm destructurați destructurează
imperfect destructuram destructurai destructura destructuram destructurați destructurau
simple perfect destructurai destructurași destructură destructurarăm destructurarăți destructurară
pluperfect destructurasem destructuraseși destructurase destructuraserăm destructuraserăți destructuraseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să destructurez să destructurezi să destructureze să destructurăm să destructurați să destructureze
imperative — tu — — voi —
affirmative destructurează destructurați
negative nu destructura nu destructurați
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.