delimita

See also: delimitá, délimita, and delimită

Catalan

Verb

delimita

  1. inflection of delimitar:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative

Italian

Verb

delimita

  1. inflection of delimitare:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative

Portuguese

Verb

delimita

  1. inflection of delimitar:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative

Romanian

Etymology

Borrowed from French délimiter, from Latin delimitare.

Pronunciation
  • IPA(key): [ de.li.miˈta ]

Verb

a delimita (third-person singular present delimitează, past participle delimitat) 1st conj.

  1. to delimit, to define, to mark off, to ascertain

Conjugation
    conjugation of delimita (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a delimita
gerund delimitând
past participle delimitat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present delimitez delimitezi delimitează delimităm delimitați delimitează
imperfect delimitam delimitai delimita delimitam delimitați delimitau
simple perfect delimitai delimitași delimită delimitarăm delimitarăți delimitară
pluperfect delimitasem delimitaseși delimitase delimitaserăm delimitaserăți delimitaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să delimitez să delimitezi să delimiteze să delimităm să delimitați să delimiteze
imperative — tu — — voi —
affirmative delimitează delimitați
negative nu delimita nu delimitați

Spanish

Verb

delimita

  1. inflection of delimitar:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.