decortica

Italian

Noun

decortica f (plural decortiche)

  1. decortication, decorticating
    Synonym: decorticazione

Etymology 2

See the etymology of the corresponding lemma form.

Verb

decortica

  1. inflection of decorticare:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative

Anagrams

Latin

Verb

dēcorticā

  1. second-person singular present active imperative of dēcorticō

Romanian

Etymology

Borrowed from French décortiquer, from Latin decorticare.

Verb

a decortica (third-person singular present decortichează, past participle decorticat) 1st conj.

  1. to decorticate

Conjugation
    conjugation of decortica (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a decortica
gerund decorticând
past participle decorticat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present decortichez decortichezi decortichează decorticăm decorticați decortichează
imperfect decorticam decorticai decortica decorticam decorticați decorticau
simple perfect decorticai decorticași decortică decorticarăm decorticarăți decorticară
pluperfect decorticasem decorticaseși decorticase decorticaserăm decorticaserăți decorticaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să decortichez să decortichezi să decorticheze să decorticăm să decorticați să decorticheze
imperative — tu — — voi —
affirmative decortichează decorticați
negative nu decortica nu decorticați

Spanish

Verb

decortica

  1. inflection of decorticar:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.