convinge
Romanian
Etymology
Borrowed from Latin convincere, present active infinitive of convincō, based on (în)vinge.
Pronunciation
- IPA(key): [ konˈvin.d͡ʒe ]
Audio (file)
Conjugation
conjugation of convinge (third conjugation, past participle in -s)
infinitive | a convinge | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | convingând | ||||||
past participle | convins | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | conving | convingi | convinge | convingem | convingeți | conving | |
imperfect | convingeam | convingeai | convingea | convingeam | convingeați | convingeau | |
simple perfect | convinsei | convinseși | convinse | convinserăm | convinserăți | convinseră | |
pluperfect | convinsesem | convinseseși | convinsese | convinseserăm | convinseserăți | convinseseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să conving | să convingi | să convingă | să convingem | să convingeți | să convingă | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | convinge | convingeți | |||||
negative | nu convinge | nu convingeți |
Derived terms
Related terms
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.