contrafăcător

Romanian

Etymology

From contraface +‎ -ător.

Noun

contrafăcător m (plural contrafăcători)

  1. counterfeiter, forger

Declension
Declension of contrafăcător
singular plural
indefinite articulation definite articulation indefinite articulation definite articulation
nominative/accusative (un) contrafăcător contrafăcătorul (niște) contrafăcători contrafăcătorii
genitive/dative (unui) contrafăcător contrafăcătorului (unor) contrafăcători contrafăcătorilor
vocative contrafăcătorule contrafăcătorilor

References
  • contrafăcător in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.