constitui
See also: constituí
Latin
Verb
cōnstituī
- inflection of cōnstituō:
- first-person singular perfect active indicative
- present passive infinitive
Portuguese
Verb
constitui
- inflection of constituir:
- third-person singular present indicative
- second-person singular imperative
Romanian
Etymology
Borrowed from French constituer, from Latin constituere.
Verb
a constitui (third-person singular present constituie, past participle constituit) 4th conj.
- to constitute
Conjugation
conjugation of constitui (fourth conjugation, no infix)
| infinitive | a constitui | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | constituind | ||||||
| past participle | constituit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | constitui | constitui | constituie | constituim | constituiți | constituie | |
| imperfect | constituiam | constituiai | constituia | constituiam | constituiați | constituiau | |
| simple perfect | constituii | constituiși | constitui | constituirăm | constituirăți | constituiră | |
| pluperfect | constituisem | constituiseși | constituise | constituiserăm | constituiserăți | constituiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să constitui | să constitui | să constituie | să constituim | să constituiți | să constituie | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | constituie | constituiți | |||||
| negative | nu constitui | nu constituiți | |||||
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.