compătimi

Romanian

Etymology

From con- +‎ pătimi. Calque of French compatir.

Verb

a compătimi (third-person singular present compătimește, past participle compătimit) 4th conj.

  1. to commiserate, pity, sympathize (with), take pity on, have compassion for, condole with

Conjugation
    conjugation of compătimi (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a compătimi
gerund compătimind
past participle compătimit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present compătimesc compătimești compătimește compătimim compătimiți compătimesc
imperfect compătimeam compătimeai compătimea compătimeam compătimeați compătimeau
simple perfect compătimii compătimiși compătimi compătimirăm compătimirăți compătimiră
pluperfect compătimisem compătimiseși compătimise compătimiserăm compătimiserăți compătimiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să compătimesc să compătimești să compătimească să compătimim să compătimiți să compătimească
imperative — tu — — voi —
affirmative compătimește compătimiți
negative nu compătimi nu compătimiți

Derived terms
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.